scândură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCẤNDURĂ, scânduri, s. f. Piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și întrebuințată la lucrări de construcții și de tâmplărie. ◊
Expr. A fi (sau
a se usca, a rămâne)
ca scândura (sau
scândură) = a fi extrem de slab.
A lăsa pe cineva scândură (sau
ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, dușumea. –
Lat. scandula.