saxana - explicat in DEX

saxana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAXANÁ, saxanale, s. f. (Turcism înv.) Sarcină, povară (pe care o duce un cal în spinare). – Din tc. seyisane (pop.: seysana) „cal de povară”, scr. seksana.

saxana (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
saxaná, saxanále, s.f. (înv. și reg.) 1. povară (dusă în spinare de un cal), sarcină. 2. (fig. și reg.) necaz, dificultate, greutate. 3. (înv.; în forma: sarsana) loc unde se lucrează sau se repară corăbii. 4. (adj.) complet dezbrăcat, gol pușcă.

saxana (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
saxaná (saxanále), s. f. – Boccea, încărcătură. – Var. sacsan(e)a, sarsana. Tc. (per., arab.) seksana (Șeineanu, II, 316; Lokotsch 1777). – Der. (în)săxăna, vb. (a încărca).

saxana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
saxaná v. sarsaná

saxana (Dicționaru limbii românești, 1939)
saxaná f. (turc. seksana, seĭisana, [d. pers. satishane], cel care poartă bagaju unuĭ călător, d. ar. sayis, turc. seĭis, seiz, rîndaș de caĭ, și pers. hane, casă). Munt. Fam. Sarcină, greutate, bagaj, pachet greŭ. Adj. gol saxana, gol pușcă, absolut nud. – Și saxaneá (Munt vest) și sarsaná (Mold.). În Serbia săxăna (de ex., de banĭ), mare cantitate. V. samar.

saxana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAXANÁ s. f. v. sarsana.

saxanà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
saxanà f. sarcină, povară: se duce acasă cu saxanaua în spinare ISP. [Turc. SEKSANÁ, cal de samar și sarcina ce poartă].