savura - explicat in DEX

savura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAVURÁ, savuréz, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. – Din fr. savourer.

savura (Dicționar de neologisme, 1986)
SAVURÁ vb. I. tr. A gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].

savura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SAVURÁ vb. tr. 1. a gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)

savura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
savurá (a ~) vb., ind. prez. 3 savureáză

savura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAVURÁ, savurez, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. — Din fr. savourer.