savurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAVURÁRE s. f. Acțiunea de
a savura și rezultatul ei. –
V. savura.savurare (Dicționar de neologisme, 1986)SAVURÁRE s.f. Acțiunea de a savura și rezultatul ei. [<
savura].
savurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)savuráre s. f.,
g.-d. art. savurắriisavurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAVURÁRE s. f. Acțiunea de
a savura și rezultatul ei. —
V. savura.