saxhorn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAXHÓRN, saxhornuri, s. n. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, întrebuințat în fanfare și orchestre. – Din
fr. saxhorn, germ. Saxhorn.saxhorn (Dicționar de neologisme, 1986)SAXHÓRN s.n. Instrument muzical de suflat, construit din alamă și întrebuințat în fanfare și orchestre cu rol de bariton. [Pl.
-uri. / < fr.
saxhorn, germ.
Saxhorn <
Sax – numele constructorului,
Horn – corn].
saxhorn (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAXHÓRN s. n. familie de instrumente muzicale de suflat, din alamă, în fanfare și orchestre (althorn, fligorn, eufoniu etc.). (< germ.
Saxhorn, fr.
saxhorn)
saxhorn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)saxhórn s. n.,
pl. saxhórnurisaxhorn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAXHÓRN, saxhornuri, s. n. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, folosit în fanfare și orchestre. — Din
fr. saxhorn, germ. Saxhorn.