sanatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SANATÓRIU, sanatorii, s. n. Instituție spitalicească (climaterică sau balneară) pentru îngrijirea bolnavilor cronici (de tuberculoză); (în trecut) spital particular; casă de sănătate. – Din
fr. sanatorium.sanatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)SANATÓRIU s.n. Instituție medicală (așezată într-un loc prielnic la munte, la mare etc.); spital adaptat mai ales pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei; (
în trecut) spital particular. [Pron.
-riu. / < fr.
sanatorium, cf. lat.
sanatorius – care vindecă].
sanatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SANATÓRIU s. n. instituție medicală (la munte, la mare); spital pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei. (< fr.
sanatorium)
sanatoriu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SANATÓRIU (‹
fr.; {s}
lat. sanatorius „care vindecă”)
s. n. Instituție medicală pentru tratamentul unor boli cronice (în special tuberculoză, afecțiuni ale aparatului respirator, afecțiuni neuropsihice), situate de obicei în locuri unde bolnavii pot beneficia de factori naturali de cură (condiții climatice favorabile, aerosoli, ape minerale, nămoluri curative) în asociație cu fizioterapie, alimentație dietetică și regim special de tratament și odihnă. Există și
s. pentru repaus și recuperare a capacității de muncă sub supraveghere medicală. Printre cele mai cunoscute din România se numără
s. de la Moroieni, Predeal, Techirghiol, Eforie, Mangalia.
Sin. casă de sănătate.sanatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sanatóriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. sanatóriul; pl. sanatórii, art. sanatóriile (-ri-i-)sanatoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sanatoriu n. casă de bolnavi și de convalescenți.
sanatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SANATÓRIU, sanatorii, s. n. Instituție medicală pentru tratamentul bolilor cronice, afecțiuni ale aparatului respirator, afecțiuni neuropsihice, tuberculoză; (în trecut) spital particular; casă de sănătate. — Din
fr. sanatorium.sanatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)* sanatóriŭ n. (d. lat.
sonare, sanatum, a însănătoși, cu suf.
-orium, rom.
-oriŭ). Spital, stabiliment igienic pentru boale care cer aer curat și liniște.