sănătate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂNĂTÁTE s. f. 1. Stare a unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat. ◊
Casă de sănătate = sanatoriu; ospiciu.
Sănătatea publică = bunăstarea sanitară, starea de salubritate a întregii populații. ◊
Expr. În sănătatea (cuiva sau a ceva) =
a) urare făcută când se bea un pahar în cinstea cuiva sau a ceva;
b) pentru a onora pe cineva sau ceva, în cinstea cuiva sau a ceva.
Sănătate (bună)! =
a) formulă de urare la despărțire;
b) s-a sfârșit, nu mai e nimic de făcut; puțin îmi pasă! atâta pagubă!
2. Fig. Tărie, robustețe. –
Lat. sanitas, -atis.