sănătate (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sănătáte (sănătắți), s. f. –
1. Stare generală bună a organismului. –
2. Sănătate (1) publică. –
3. Salut, formulă de salut. –
4. Toast. –
5. Gata, nimic mai mult! (funcție de
interj.). –
Mr. sînătate, megl. sănitati. Lat. sanĭtatem (Pușcariu 1509; REW 7580),
cf. alb. šendet (Meyer 405; Philippide, II, 653),
it. sanità, prov. santat, fr. santé. Pentru ultimul sens,
cf. pace. –
Der. sănătos, adj. (teafăr; salutar, salubru; întreg, fără defect; intact, incoruptibil; teribil, respectabil),
mr. sînătos, megl. sînitos, din
lat. *sanĭtōsus (Meyer,
Alb. St., IV, 35; Pușcariu 1519; REW 7580a),
cf. nap.
sanetuse, campid. sanidozu, cuvînt de uz comun (
ALR, I, 131);
nesănătos, adj. (fără sănătate, morbos, bolnav);
sănătoasa, s. f. (
fam., fugă, scăpat); poate prin aluzie la proverbul
fuga-i rușinoasă dar e sănătoasă; însănătoși (
var. sănătoșa),
vb. (a se face bine, a se vindeca);
sunătoare (
var. sănătoare, sănitoare),
s. f. (pojarniță, inimioară, Hypericum perforatum; numele altor plante, Crepis foetida, Helianthemum mobile, Hyosciamus niger, Gnaphalium dioicum), datorită virtuților sale curative, alterată fonetic prin etimologie populară considerîndu-se
der. de la
a suna (Pușcariu,
Lr., 17; după Tiktin și Candrea, din
lat. sanatōria, cu aceeași modificare). –
Der. neol. sanatoriu, s. n., fin
fr. sanatorium; sanitar, adj., din
fr. sanitaire; sănicioară, s. f. (iarba-frîntului, Sanicula europaea), probabil intrepretarea
neol. a numelui științific al planetei,
cf. mag. szaniczor (Tiktin).