sanatorial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SANATORIÁL, -Ă, sanatoriali, -e adj. Care ține de sanatoriu, privitor la sanatoriu; cu regim de sanatoriu. [
Pr.:
-ri-al] –
Sanatoriu +
suf. -al.sanatorial (Dicționar de neologisme, 1986)SANATORIÁL, -Ă adj. Referitor la sanatoriu; cu regim de sanatoriu. [Pron.
-ri-al. / <
sanatoriu +
-al].
sanatorial (Marele dicționar de neologisme, 2000)SANATORIÁL, -Ă adj. referitor la sanatoriu. (< fr.
sanatorial)
sanatorial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sanatoriál (-ri-al) adj. m.,
pl. sanatoriáli; f. sanatoriálă, pl. sanatoriálesanatorial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SANATORIÁL, -Ă, sanatoriali, -e, adj. Care ține de sanatoriu, privitor la sanatoriu; cu regim de sanatoriu. [
Pr.: -
ri-al] —
Sanatoriu +
suf. -
al.