saftian - explicat in DEX

saftian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAFTIÁN, saftianuri, s. n. Piele subțire și fină de capră (sau de oaie, de vițel), din care se confecționează articole de marochinărie și de galanterie. [Pr.: -ti-an. – Var.: safián, (reg.) săftián, seftián s. n.] – Din tc. sahtiyan.

saftian (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
saftián (-nuri), s. n. – Piele subțire de capră, de oaie, de vițel pentru marochinărie. – Var. săftian, mr. săftiană. Tc. sahtian (Șeineanu, II, 306; Lokotsch 1769), cf. ngr. σαχτιάνι, alb. saftian.

saftian (Dicționaru limbii românești, 1939)
saftián, săftian și (vechĭ) sahtián n., pl. urĭ (turc. sahtiĭan [d. saht, tare, aspru ?]; ngr. sastiáni, alb. saftián). Marochin. Fig. Iron. Pelea obrazuluĭ: i s’a zbîrcit saftianu. V. toval.

saftian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
saftián (-ti-an) s. n., (sorturi) pl. saftiánuri

saftian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
saftian n. 1. marochin: cisme de saftian roșu; 2. (ironic) piele la om: i s´a sbârcit saftianul. [Turc. SAHTIAN (din SAHT, solid)].

saftian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAFTIÁN, (2) saftianuri, s. n. 1. Piele subțire și fină de capră (sau de oaie, de vițel), din care se confecționează articole de marochinărie și de galanterie. 2. Sortiment dintr-o astfel de piele. [Pr.: -ti-an. — Var.: safián, (reg.) săftián, seftián s. n.] — Din tc. sahtiyan.