safterea - explicat in DEX

safterea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAFTEREÁ, safterele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de culoare verde-cenușie, cu florile purpurii și cu fructul globulos (Fumaria officinalis). [Var.: (reg.) seftereá s. f.] – Din ngr. safterés.

safterea (Dicționaru limbii românești, 1939)
saftereá f., pl. ele (ngr. sahterés, d. turc. pers. șahtere, „sudoarea șahului”). Fumărică, o plantă. – Și săftărea (și sefterea ?).

safterea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
saftereá s. f., art. saftereáua, g.-d. art. safterélei; pl. safteréle, art. safterélele

safterea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAFTEREÁ, safterele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de culoare verde-cenușie, cu florile purpurii și cu fructul globulos (Fumuria officinalis). [Var.: (reg.) seftereá s. f.] — Din ngr. șafteres.

saftereà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
saftereà f. V. sefterea.