rumeniu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RUMENÍU, -ÍE,rumenii, adj. Roșiatic. – Rumen2 + suf. -iu.
rumeniu(Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957) RUMENÍU, -ÍE,rumeníi, adj. ~ Lumina lunii se schimbă în polei rumeniu. ◊ (Substantivat) I se păru mai tânără și mai frumoasă în rumeniul zorilor.
rumeniu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rumeníu adj. m., f. rumeníe; pl. m. și f. rumeníi
rumeniu(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RUMENÍU, -ÍE,rumenii, adj. Roșiatic. — Rumen2 + suf. -iu.