rumenire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUMENÍRE, rumeniri, s. f. Acțiunea de
a (se) rumeni și rezultatul ei. –
V. rumeni.rumenire (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)RUMENÍRE, rumeníri, s.f. ~; culoare roșie, roșcată.
Te-ai însenina văzându-i rumenirea în obraji.rumenire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rumeníre s. f.,
g.-d. art. rumeníriirumenire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUMENÍRE, rumeniri, s. f. Acțiunea de
a (se) rumeni și rezultatul ei. —
V. rumeni.