rumeor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUMEÓR, -OÁRĂ adj. v. rumeior.rumeor (Dicționaru limbii românești, 1939)rumeór și
-ĭór, -oáră și
-ĭoáră adj. (dim. d.
rumen. Cp. cu
gălbior). Cam rumen. S. f. O plantă erbacee, numită și
cîrmiz vegetal, din ale căreĭ bobițe se scoate un suc roș închis cu care se colorează vinurile (
phytolacca decandra). E originară din America de Nord.
rumeor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUMEÓR, -OÁRĂ adj. v. rumeior.