rugos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUGÓS, -OÁSĂ, rugoși, -oase, adj. Care prezintă rugozitate; aspru. – Din
fr. rugueux. Cf. lat. rugosus.rugos (Dicționar de neologisme, 1986)RUGÓS, -OÁSĂ adj. (
Rar) Aspru, zgrunțuros. [Cf. fr.
rugueux, lat.
rugosus].
rugos (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUGÓS, -OÁSĂ adj. aspru, zgrunțuros. (< fr.
rugueux, lat.
rugosus)
rugos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rugós adj. m.,
pl. rugóși; f. rugoásă, pl. rugoáserugos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUGÓS, -OÁSĂ, rugoși, -oase, adj. Care prezintă rugozitate; aspru. — Din
fr. rugueux. Cf. lat. r u g o s u s.