rugini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUGINÍ, ruginesc, vb. IV.
1. Intranz. A se acoperi cu rugină (
I 1), a se umple de rugină, a prinde rugină.
2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii.
3. Refl. Fig. A deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual. – Din
rugină.