telal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)telál (-li), s. m. –
1. Crainic. –
2. Vînzător ambulant. –
3. Peticar, rufar. –
Mr. tileal, til’an, megl. tilal. Tc. tellal, din
arab. dellal (Șeineanu, II, 353; Roesler 603),
cf. ngr. ντελάλης,
alb.,
bg.,
sb. telal. –
Der. telal-bașa, s. m. (
înv., șeful telalilor), din
tc. telal-bași; telaliță (
var. teleliță, teleloaică),
s. f. (vînzătoare ambulantă de haine vechi);
telalîc, s. n. (îmdeletnicirea telalului), din
tc. tellalik.