ruf - explicat in DEX

ruf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUF, rufuri, s. n. Construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului. – Din fr. rouf

ruf (Dicționar de neologisme, 1986)
RUF s.n. Totalitatea suprastructurilor din centrul navei și de pe puntea superioară. [< fr. rouf, cf. engl. roof – acoperiș].

ruf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RUF s. n. suprastructură care ocupă o parte din lățimea unei nave și unde sunt amenajate încăperi pentru echipaj și pentru navigație. ◊ punte care ocupă parțial lățimea navei. (< fr. rouf, engl. roof)

ruf (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
ruf, (rif), s.n. – Unitate de măsură pentru lungimi: „Un meter are un ruf si giumătate” (Papahagi 1925). – Din tc. rif, irif, magh. röf, réf (MDA).

ruf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ruf s. n., pl. rúfuri

ruf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUF, rufuri, s. n. Construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului. — Din fr. rouf.