rufă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÚFĂ, rufe, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte care se poartă direct pe corp;
p. ext. (la
pl.) cearceafuri, fețe de masă etc.; albituri, schimburi. ◊
Expr. Rufele (murdare) se spală în familie = certurile și neînțelegerile familiale sau dintr-un cerc intim trebuie rezolvate în cadrul familiei sau al cercului respectiv.
2. (
Reg.) Zdreanță, cârpă. – Din
sl. ruho.