telal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi).
2. (
Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din
tc. tellal.telal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)telál (-li), s. m. –
1. Crainic. –
2. Vînzător ambulant. –
3. Peticar, rufar. –
Mr. tileal, til’an, megl. tilal. Tc. tellal, din
arab. dellal (Șeineanu, II, 353; Roesler 603),
cf. ngr. ντελάλης,
alb.,
bg.,
sb. telal. –
Der. telal-bașa, s. m. (
înv., șeful telalilor), din
tc. telal-bași; telaliță (
var. teleliță, teleloaică),
s. f. (vînzătoare ambulantă de haine vechi);
telalîc, s. n. (îmdeletnicirea telalului), din
tc. tellalik.telal (Dicționaru limbii românești, 1939)telál m. (turc.
tellal, d. ar.
dellal, strigător public).
Vechĭ. Craĭnic, pristav, strigător public orĭ la mezat.
Azĭ. Negustor ambulant de haĭne și obĭecte vechĭ.
Mold. Samsar, misit, barușnic agent care duce slugĭ la stăpîn. – Și
telar. V.
mămular.telal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)telál s. m.,
pl. telálitelal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)telal m.
1. Mold. strigător la mezaturi:
telalul strigă îndată: zece galbeni fata giudelui ! AL.;
2. Munt. vânzător de haine vechi (strigând prin uliți):
stăpânul vinde și telalul nu se îndură să-l dea PANN. [Turc. TELLAL, mijlocitor, pristav].
telal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi).
2. (
înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. — Din
tc. tellal.