rudimentar - explicat in DEX

rudimentar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUDIMENTÁR, -Ă, rudimentari, -e, adj. Care abia începe să se formeze, care este la începutul dezvoltării sale; primitiv, neevoluat. – Din fr. rudimentaire.

rudimentar (Dicționar de neologisme, 1986)
RUDIMENTÁR, -Ă adj. Care este la începutul formării, pe punctul de a se naște, la începutul dezvoltării sale; primitiv, grosolan. [Cf. fr. rudimentaire].

rudimentar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RUDIMENTÁR, -Ă adj. care se află în stadiul inițial al dezvoltării; primitiv, neevoluat; grosolan. (< fr. rudimentaire)

rudimentar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rudimentár, -ă adj. (d, rudiment; fr. -taire). Care e la început saŭ care nu prezentă [!] de cît [!] primele elemente, elementar, puțin dezvoltat: organ rudimentar, știință rudimentară. Adv. A poseda o știință rudimentar.

rudimentar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rudimentár adj. m., pl. rudimentári; f. rudimentáră, pl. rudimentáre

rudimentar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rudimentar a. ce are caracterul unui rudiment, unui embrion: civilizațiune rudimentară.

rudimentar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUDIMENTÁR, -Ă, rudimentari, -e, adj. Care este slab dezvoltat, care abia începe să se formeze, care este la începutul dezvoltării sale; primitiv, neevoluat. — Din fr. rudimentaire.