rotunjel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ROTUNJÉL, -EÁ,rotunjei, -ele, adj. Rotunjor. [Var.: rotunzél, -eá adj.] – Rotund + suf. -el (după rotunji).
rotunjel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rotunjél adj. m., pl. rotunjéi; f. rotunjícă/rotunjeá, pl. rotunjéle
rotunjel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ROTUNJÉL, -ÍCĂ,rotunjei, -ele, adj. Rotunjor. [Var.: rotunzél, -eá adj.] — Rotund + suf. -el (după rotunji).