ritidom - explicat in DEX

ritidom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RITIDÓM, ritidomuri, s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele subțiri. – Din fr. rhytidome.

ritidom (Dicționar de neologisme, 1986)
RITIDÓM s.n. (Bot.) Strat de țesut celular extern la arborii bătrâni, format din țesuturi moarte. [< fr. rhytidome, cf. gr. rhytidoma – zbârceală].

ritidom (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RITIDÓM s. n. strat de țesuturi externe moarte la arbori, care se exfoliază, formând scoarța. (< fr. rhytidome, gr. rhytidoma)

ritidom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RITIDÓM (‹ fr. {s}; gr. rhytidoma, „încrețitură, rid”) s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte (suber, parenchim, liber etc.) care cu timpul crapă și se exfoliază. Modul de exfoliere este caracteristic pentru diverse specii de arbori: ex. la cireș se formează inele orizontale, pa platan plăci solzoase la stejar crăpături în lungul trunchiului.

ritidom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ritidóm s. n., pl. ritidómuri

ritidom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RITIDÓM, ritidomuri, s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele subțiri. — Din fr. rhytidome.