ritma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RITMÁ, ritmez, vb. I.
Tranz. A pune accentul pe silabele unui vers,
p. ext. ale unei fraze. – Din
fr. rythmer.ritma (Dicționar de neologisme, 1986)RITMÁ vb. I. tr. A da, a imprima un ritm (unei melodii); a pune accentul pe silabele unui vers, ale unei fraze. [Cf. fr.
rythmer].
ritma (Marele dicționar de neologisme, 2000)RITMÁ vb. tr. a imprima un ritm (unui vers, unei melodii, mișcări); a cadența. (< fr.
rythmer)
ritma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ritmá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ritmeáză