ridicătură - explicat in DEX

ridicătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIDICĂTÚRĂ, ridicături, s. f. 1. Înălțime, proeminență. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). – Ridica + suf. -ătură.

ridicătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ridicătúră s. f., g.-d. art. ridicătúrii; pl. ridicătúri

ridicătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ridicătură f. ceva ridicat.

ridicătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIDICĂTÚRĂ, ridicături, s. f. 1. înălțime, proeminență. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). — Ridica + suf. -ătură.