rida - explicat in DEX

rida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.

rida (Dicționar de neologisme, 1986)
RIDÁ vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbârci, a încreți. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider].

rida (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RIDÁ vb. refl. a face, a căpăta riduri. (< fr. rider)

rida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!ridá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se rideáză

rida (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. — Din fr. rider.