ridicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIDICÁRE, ridicări, s. f. Acțiunea de
a (se) ridica și rezultatul ei; ridicat
1. –
V. ridica.ridicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ridicáre s. f.,
g.-d. art. ridicắrii; pl. ridicắriridicare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIDICÁRE, ridicări, s. f. Acțiunea de
a (se) ridica și rezultul ei; ridicat. —
V. ridica.