ridicat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIDICÁT2, -Ă, ridicați, -te, adj. 1. (Despre învelitori, capace) Dat la o parte, înlăturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau într-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte, mai ales despre mâneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat în picioare;
Fig. însănătoșit, înzdrăvenit.
2. Care stă drept, în poziție verticală, îndreptat în sus. ♦ Înalt.
3. Fig. (Despre prețuri) Care depășește plafonul normal, obișnuit; mărit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens. ◊
Ton ridicat = ton răstit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni și felul lor de viață) Cu un nivel înalt, superior; înaintat. [
Var.: (
înv.)
aridicát, -ă adj.] –
V. ridica.ridicat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIDICÁT1 s. n. Ridicare. –
V. ridica.ridicat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ridicát s. n.ridicat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIDICÁT1 s. n. Ridicare. —
V. ridica.ridicat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIDICÁT2, -Ă, ridicați, -le, adj. 1. (Despre învelitori, capace) Dat la o parte, înlăturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau într-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte, mai ales despre mâneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat în picioare;
fig. însănătoșit, înzdrăvenit.
2. Care stă drept, în poziție verticală, îndreptat în sus. ♦ înalt.
3. Fig. (Despre prețuri) Care depășește plafonul normal, obișnuit; mărit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens.
Ton ridicat = ton răstit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni și felul lor de viață) Cu un nivel înalt, superior; înaintat. [
Var.: (
înv.)
aridicát, -ă adj.] —
V. ridica.