ridare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIDÁRE, ridări, s. f. Faptul de
a se rida. –
V. rida.ridare (Dicționar de neologisme, 1986)RIDÁRE s.f. Faptul de a (se) rida. [<
rida].
ridare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIDÁRE, ridări, s. f. Faptul de
a se rida. —
V. rida.