ridica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIDICÁ, ridíc, vb. I.
I. Tranz. 1. A lua de jos și a duce în sus (susținând cu forța brațelor, cu spatele etc.); a sălta. ◊
Expr. A ridica mănușa = a primi o provocare.
A ridica paharul (sau
cupa, rar,
un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage în sus; a înhăța. ♦ A desprinde din locul în care a fost pus sau fixat și a trage în sus. ◊
Expr. A ridica armele (împotriva cuiva) = a porni la luptă (împotriva cuiva); a începe un război.
A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare.
2. A lua de pe ceva; a îndepărta, a înlătura. ◊
Expr. A ridica (cuiva)
o piatră de pe inimă = a scăpa (pe cineva) de o grijă apăsătoare, a liniști pe cineva.
A-și ridica pălăria = a-și scoate pălăria în semn de salut, de stimă; a saluta.
A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat. (
Refl.)
Întinde-te (sau
pune-te)
masă, ridică-te masă, se spune despre cei ce duc o viață de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca mânecile sau poalele hainei. ♦
Fig. A suspenda, a face să înceteze, a desființa, a anula; a îndepărta. ◊
Expr. A ridica ședința = a declara o ședință închisă, terminată. ♦
Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a răpi, a smulge. ◊
Expr. A ridica (cuiva)
viața (sau
zilele) = a omorî (pe cineva).
3. A lua și a duce în alt loc, a muta din loc. ◊
Expr. A ridica stâna = a coborî cu turmele și cu toate uneltele păstorești, toamna, de la munte. ♦
Refl. (
Înv.) A se muta. ♦ A strânge de pe jos, a culege. ♦ A încasa o sumă de bani. ♦ A lua pe cineva cu forța; a aresta.
4. A așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce în poziție verticală.
5. (În
expr.)
A ridica un plan = a determina, prin măsurători de distanțe și unghiuri, poziția punctelor dintr-o regiune și a le reprezenta pe o hartă.
II. 1. Refl. (Despre ființe) A se scula de jos, părăsind poziția de așezat sau de culcat. ◊
Expr. A se ridica în capul oaselor = a se scula și a sta așezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat.
A se ridica în scări = a se înălța în scările șeii. ♦
Tranz. A susține, a ajuta pe cineva să se scoale în picioare. ◊
Expr. (
Înv.)
A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se însănătoși, a se pune pe picioare.
2. Refl. (Despre construcții înalte, copaci etc.) A avea o direcție verticală, a se îndrepta în sus, a se înălța.
3. Tranz. A mișca, a îndrepta în sus brațele, mâinile, capul, sprâncenele etc.; a da o mișcare verticală, a duce mai sus. ◊
Expr. A(-și) ridica ochii (sau
privirea) = a îndrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se află mai sus; a privi.
A(-și) ridica capul =
a) a se arăta dârz, plin de curaj;
p. ext. a se răzvrăti;
b) a-și reveni dintr-o situație proastă; a se redresa.
A-și ridica nasul (sus sau
mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic.
A ridica mâna (sau
degetul) = a cere cuvântul.
A ridica mâna (sau
mâinile)
asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva).
A ridica mâinile (către cineva) =
a) a cere ajutor;
b) a se preda. (
Intranz.)
A ridica (mirat, surprins) din sprâncene = a face ochii mari de mirare, de surpriză; a privi mirat, surprins.
A ridica (sau
a da)
din umeri = a-și arăta nedumerirea sau indiferența față de ceva sau de cineva. (
Refl.)
A (i) se ridica părul (măciucă) = a se speria foarte tare.
4. Refl. (Despre păsări) A porni în zbor, a-și lua zborul; a se înălța în văzduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o mișcare ascendentă, a se îndrepta în sus. ♦ (Despre aștri;
p. ext. despre lumină, zori etc.) A se înălța deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a răsări, a se ivi. ♦ (Despre ceață, negură etc.) A se împrăștia, a se risipi; a dispărea. ♦ (Despre obiecte cufundate într-un lichid) A ieși la suprafață.
5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar și puternic; a se răspândi în aer; a răsuna. ♦
Tranz. A face să se audă, să răsune cu putere. ◊
Expr. A ridica glasul (sau
tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a țipa;
p. ext. a protesta.
6. Tranz. și
refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.).
7. Refl. (Despre oameni;
p. ext. despre popoare, țări, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta împotrivă, a se opune; a se răzvrăti, a se răscula, a porni la luptă. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-i (sau
a-și)
ridica pe cineva în cap = a proceda astfel încât să producă nemulțumiri, să-și facă mulți dușmani.
8. Tranz. Fig. A pune în mișcare, a face să pornească o mulțime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strânge oameni. ◊
Expr. (
Înv.)
A ridica trupe (sau
oaste, oștire) = a recruta oaste, a înrola soldați pentru a porni la luptă.
9. Refl. A se naște, a se isca, a se stârni. ♦ A apărea, a se arăta.
10. Tranz. Fig. (
Livr.;
înv.) A scoate în evidență, a releva.
III. 1. Refl. și
tranz. (Despre copii;
p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a crește. ♦
Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma.
2. Refl. și
tranz. A (se) face mai înalt, a (se) înălța.
3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treaptă superioară, a face să progreseze valori sociale, morale etc.,
p. ext. oameni. ◊
Expr. A ridica din cenușă (sau
din ruine) = a reface, a reconstitui.
A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treaptă mai înaltă din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a înălța în grad, în rang. ◊
Expr. A ridica (pe cineva)
în slavă (sau
în slava cerului) = a lăuda foarte tare (pe cineva). (
Înv.)
A ridica în scaun = a face domn, a înălța pe tronul țării. ♦
Refl. (Despre oameni) A-și face o situație mai bună, a progresa. ◊
Expr. A se ridica prin cineva sau
a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situație cu ajutorul cuiva.
4. Tranz. A mări, a spori, a face să crească.
A ridica producția. ◊
Expr. A ridica prețul = a scumpi marfa. (
Mat.)
A ridica un număr la o putere = a înmulți un număr cu el însuși de atâtea ori de câte ori arată exponentul.
A ridica un număr la pătrat = a înmulți un număr cu el însuși.
A ridica la cub = a înmulți pătratul unui număr cu numărul simplu. ♦
Refl. A atinge o anumită valoare, a ajunge la o anumită cantitate, sumă etc.; a se cifra la...
5. Tranz. A construi, a clădi locuințe, case etc. ♦
Fig. A făuri, a crea, a întemeia.
6. Tranz. A da naștere; a pricinui, a cauza, a provoca. ◊
Loc. vb. A ridica o învinuire (sau
o acuzație) = a formula o acuzație; a învinui, a acuza.
A ridica pretenții = a formula o pretenție, a pretinde să i se dea ceva; a revendica.
A ridica o obiecție = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ◊
Expr. A ridica o problemă (sau
o chestiune) = a aduce, a pune în discuție o problemă. [
Var.: (
înv.)
aridicá, (
reg.)
rădicá vb. I] –
Lat. eradicare „a dezrădăcina”.
ridica (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ridicá (ridíc, át), vb. –
1. A înălță, a pune un lucru mai sus. –
2. A pune în poziție dreaptă. –
3. A construi, a edifica. –
4. A crește, a forma, a educa. –
5. A duce, a transporta. –
6. A trasa un plan. –
7. A înlătura, a suprima. –
8. A recruta, a înrola. –
9. A răscula. –
10. (
Refl.) A se înălța. –
11. (
Refl.) A se restabili, a se însănătoși. –
12. (
Refl.) A pleca, a ieși. –
13. (
Refl.) A se mări, a crește. –
14. (
Refl.) A prospera, a ajunge bogat. –
15. (
Refl.) A surveni o intemperie. –
16. (Înv.) A declara război, a face război. –
Var. rădica, rîdica, ar(i)dica. Megl. rădic, ardic(ari). Lat. ridicāre „a lega via”, cuvînt citat de
Du Cange, de la
ridica „arac” (Meyer-Lübke,
ZRPh., XIX, 574; REW 7303),
cf. sp. rodrigón (Corominas, IV, 49). Pentru a înțelege evoluția semantică trebuie să se țină cont de condițiile de cultivare a viei specifice în România. Fiecare butuc trebuie să aibă un par care-i servește de arac. Butucii se apleacă în jos și se acoperă cu un strat de pămînt iarna, pentru a-i apăra de frig; iar primăvara se ridică iar pe araci – de unde confuzia dintre ideea de „a arăci” cu cea de „a ridica”.
Der. de la un
lat. erādῑcāre „a smulge cu rădăcini” (Tiktin; Candrea; Graur,
BL, V, 111), de la *
rĭgĭdicāre ‹
rĭgĭdus (Pușcariu,
În memoria lui V. Pîrvan, București, 1934, 291-95 și
Dacor., VII, 477) sau din
lat. *
adrecticāre (Cihac, I, 83) pare puțin convingătoare.
Der. ridicat, s. n. (acțiunea de a ridica, ridicare;
înv., ieșire, plecare);
ridicată, s. f. (angro);
ridicătură, s. f. (înălțime;
înv., înălțare în rang;
înv., plecare);
ridicător, adj. (care ridică). – Din
rom. provin
slov.
redikat’, redikovat’, ceh. ogradikavat, pol. redikać „a pleca” (Candrea,
Elemente, 402).
ridica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ridicá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ridícăridicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ridicà v.
1. a înălța:
a ridica mâinile; 2. a pune drept ce era culcat sau plecat:
a ridica capul; 3. a lua și transporta:
a ridica masa, gunoiul; 4. a răpi:
a ridica zilele cuiva, un drept oarecare; 5. a face să înceteze:
a ridica ședința; 6. a înrola, a chema sub arme:
a ridica trupe; 7. a desena:
a ridica un plan; 8. a zidi din temelie:
a ridica biserici; 9. a înălța:
a ridica o statuă; 10. a crește mare:
începusem și eu a mă ridica băiețaș CR. [Vechiu-rom.
rădicà = lat. ERADICARE, a scoate din rădăcină: termen agricol generalizat].
ridica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIDICÁ, ridíc, vb. I. 1. Tranz. 1. A lua de jos și a duce în sus (susținând cu forța brațelor, cu spatele etc.); a sălta. ◊
Expr. A ridica mănușa = a primi o provocare.
A ridica paharul (sau
cupa, rar,
un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage în sus; a înhăța. ♦ A desprinde din locul în care a fost pus sau fixat și a trage în sus. ◊
Expr. A ridica armele (împotriva cuiva) = a porni la luptă (împotriva cuiva); a începe un război.
A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a pomi în larg; (despre persoane) a pleca, a pomi pe mare.
2. A lua de pe ceva; a îndepărta, a înlătura. ◊
Expr. A ridica (cuiva)
o piatră de pe inimă = a scăpa (pe cineva) de o grijă apăsătoare, a liniști pe cineva.
A-și ridica pălăria = a-și scoate pălăria în semn de salut, de stimă; a saluta.
A ridica masa = a strânge masa după ce s-a teminat de mâncat. (
Refl.)
Întinde-te (sau
pune-te)
masă, ridică-te masă, se spune despre cei ce duc o viață de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca mânecile sau poalele hainei. ♦
Fig. A suspenda, a face să înceteze, a desființa, a anula; a îndepărta. ◊
Expr. A ridica ședința = a declara o ședință închisă, terminată. ♦
Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a răpi, a smulge. ◊
Expr. A ridica (cuiva)
viața (sau
zilele) = a omorî (pe cineva).
3. A lua și a duce în alt loc, a muta din loc. ◊
Expr. A ridica stâna = a coborî cu turmele și cu toate uneltele păstorești, toamna, de la munte. ♦
Refl. (
înv.) A se muta. ♦ A strânge de pe jos, a culege. ♦ A încasa o sumă de bani. ♦ A lua pe cineva cu forța; a aresta.
4. A așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce în poziție verticală.
5. (în
expr.) A ridica un plan = a determina, prin măsurători de distanțe și unghiuri, poziția punctelor dintr-o regiune și a le reprezenta pe o hartă.
II. 1. Refl. (Despre ființe) A se scula de jos, părăsind poziția de așezat sau de culcat. ◊
Expr. A se ridica în capul oaselor = a se scula și a sta așezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat.
A se ridica în scări = a se înălța în scările șeii. ♦
Tranz. A susține, a ajuta pe cineva să se scoale în picioare. ◊
Expr. (
înv.)
A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se însănătoși, a se pune pe picioare.
2. Refl. (Despre construcții înalte, copaci etc.) A avea o direcție verticală, a se îndrepta în sus, a se înălța.
3. Tranz. A mișca, a îndrepta în sus brațele, mâinile, capul, sprâncenele etc.; a da o mișcare verticală, a duce mai sus. ◊
Expr. A(-și) ridica ochii (sau
privirea) = a îndrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se află mai sus; a privi.
A(-și) ridica capul =
a) a se arăta dârz, plin de curaj;
p. ext. a se răzvrăti;
b) a-și reveni dintr-o situație proastă; a se redresa.
A(-și) ridica nasul (
sus sau
mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic.
A ridica mâna (sau
degetul) = a cere cuvântul.
A ridica mâna (sau
mâinile)
asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva).
A ridica mâinile (către cineva) =
a) a cere ajutor;
b) a se preda. (
Intranz.)
A ridica (
mirat, surprins)
din sprâncene = a face ochii mari de mirare, de surpriză; a privi mirat, surprins.
A ridica (sau
a da)
din umeri = a-și arăta nedumerirea sau indiferența față de ceva sau de cineva. (
Refl.)
A (i) se ridica părul (măciucă) = a se speria foarte tare.
4. Refl. (Despre păsări) A porni în zbor, a-și lua zborul; a se înălța în văzduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o mișcare ascendentă, a se îndrepta în sus. ♦ (Despre aștri;
p. ext. despre lumină, zori etc.) A se înălța deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a răsări, a se ivi. ♦ (Despre ceață, negură etc.) A se împrăștia, a se risipi; a dispărea. ♦ (Despre obiecte cufundate într-un lichid) A ieși la suprafață.
5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar și puternic; a se răspândi în aer; a răsuna. ♦
Tranz. A face să se audă, să răsune cu putere. ◊
Expr. A ridica glasul (sau
tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a țipa;
p. ext. a protesta.
6. Tranz. și
refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.).
7. Refl. (Despre oameni;
p. ext. despre popoare, țări, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta împotrivă, a se opune; a se răzvrăti, a se răscula, a pomi la luptă. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-i (sau
a-și)
ridica pe cineva în cap = a proceda astfel încât să producă nemulțumiri, să-și facă mulți dușmani.
8. Tranz. Fig. A pune în mișcare, a face să pornească o mulțime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strânge oameni. ◊
Expr. (
înv.)
A ridica trupe (sau
oaste, oștire) = a recruta oaste, a înrola soldați pentru a pomi la luptă.
9. Refl. A se naște, a se isca, a se stârni. ♦ A apărea, a se arăta.
10. Tranz. Fig. (
Livr.;
înv.) A scoate în evidență, a releva.
III. 1. Refl. și
tranz. (Despre copii;
p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a crește. ♦
Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma.
2. Refl. și
tranz. A (se) face mai înalt; a (se) înălța.
3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treaptă superioară, a face să progreseze valori sociale, morale etc.,
p. ext. oameni. ◊
Expr. A ridica din cenușă (sau
din ruine) = a reface, a reconstitui.
A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treaptă mai înaltă din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a înălța în grad, în rang. ◊
Expr. A ridica (pe cineva)
în slavă (sau
în slava cerului) = a lăuda foarte tare (pe cineva). (
înv.)
A ridica în scaun = a face domn, a înălța pe tronul țării. ♦
Refl. (Despre oameni) A-și face o situație mai bună, a progresa. ◊
Expr. A se ridica prin cineva sau
a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situație cu ajutorul cuiva.
4. Tranz. A mări, a spori, a face să crească.
A ridica producția. ◊
Expr. A ridica prețul = a scumpi marfa. (
Mat.)
A ridica un număr la o putere = a înmulți un număr cu el însuși de atâtea ori de câte ori arată exponentul.
A ridica un număr la pătrat = a înmulți un număr cu el însuși.
A ridica la cub = a înmulți pătratul unui număr cu numărul simplu. ♦
Refl. A atinge o anumită valoare, a ajunge la o anumită cantitate, sumă etc.; a se cifra la...
5. Tranz. A construi, a clădi locuințe, case etc. ♦
Fig. A făuri, a crea, a întemeia.
6. Tranz. A da naștere; a pricinui, a cauza, a provoca. ◊
Loc. vb. A ridica o învinuire (sau o acuzație) = a formula o acuzație; a învinui, a acuza.
A ridica pretenții = a formula o pretenție, a pretinde să i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiecție = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ◊
Expr. A ridica o problemă (sau
o chestiune) = a aduce, a pune în discuție o problemă. [
Var.: (
înv.)
aridicá, (
reg.)
rădicá vb. I] —
Lat. eradicare „a dezrădăcina”.