rictus - explicat in DEX

rictus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÍCTUS, rictusuri, s. n. Contracție a mușchilor feței, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracție, care apare în unele boli ale sistemului nervos și dă impresia de râs forțat. – Din fr., lat. rictus.

rictus (Dicționar de neologisme, 1986)
RÍCTUS s.n. Strâmbătură a gurii provocată de o contracție a mușchilor feței sau de un râs forțat. [< fr., lat. rictus].

rictus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RÍCTUS s. n. strâmbătură a gurii provocată de o contracție a mușchilor feței sau de un râs forțat. (< fr., lat. rictus)

rictus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ríctus s. n., pl. ríctusuri

rictus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RICTÚS, rictusuri, s. n. Contracție spasmodică a mușchilor feței, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracție, care apare în unele boli ale sistemului nervos și dă impresia de râs forțat. — Din fr., lat. rictus.