rid - explicat in DEX

rid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RID, riduri, s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț. – Din fr. ride.

rid (Dicționar de neologisme, 1986)
RID s.n. (De obicei la pl.) Încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. [Pl. -uri. / < fr. ride].

rid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RID s. n. 1. încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. 2. mică ondulație pe suprafața unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc. (< fr. ride)

rid (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RID (‹ fr.) s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț, determinată de ruperea fibrelor elastice ale dermului. Se distind r. de expresie, care pot apărea de timpuriu, fiind legate de mimica feței (care imprimă o activitate specifică mușchilor faciali) și r. de îmbătrânire, care apar îndeosebi după 50 de ani, ca urmare a slăbirii rezistenței pielii.

rid (Dicționaru limbii românești, 1939)
rid, V. rîd.

rid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rid s. n., pl. ríduri

rid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RID, riduri, s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț. — Din fr. ride.