ricoșeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RICOȘÉU, ricoșeuri, s. n. Faptul de
a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic, până la 20°;
p. gener. schimbare de direcţie a unui lucru când se ciocneşte de un obstacol. ◊
Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele proiectilelor care au ricoşat. [
Var. ricoșét s. n.] – Din
fr. ricochet.