rezită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZÍTĂ, rezite, s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea la cald a formaldehidei și întrebuințată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din
fr. récite, germ. Resit.