rezistor - explicat in DEX

rezistor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistența electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor.

rezistor (Dicționar de neologisme, 1986)
REZISTÓR s.n. Aparat care prezintă rezistență electrică și care poate fi introdus într-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. résisteur, engl. resistor].

rezistor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REZISTÓR s. n. element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistență (I, 4). (< fr. résisteur, engl. resitor)

rezistor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rezistór s. n., pl. rezistoáre

rezistor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). [Pl. și: (m.) rezistori] — Din fr. résisteur, engl. resistor.