reziduu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZÍDUU, reziduuri, s. n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ◊
Reziduuri furajere = deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează substanțe lichide. [
Pr.:
-du-u. –
Var.:
rezídiu s. n.] – Din
lat. residuum, fr. résidu.reziduu (Dicționar de neologisme, 1986)REZÍDUU s.n. Materie rămasă în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții recipientelor unde se păstrează diferite substanțe lichide. [Pron.
-du-u, pl.
-uuri, -uri. / < fr.
résidu, it.
residuo, cf. lat.
residuus].
reziduu (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZÍDUU s. n. 1. deșeu care rămâne în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. 2. materie care se depune pe pereții recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. (< fr.
résidu, lat.
residuum)
reziduu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))REZÍDUU, reziduuri, s. n. Materie rămasă de la o operație de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor unde se păstrează substanțe lichide sau unde se produce o ardere. [
Pr.:
-du-u. –
Pl. și:
reziduri] –
Fr. résidu (
lat. lit. residuum).
reziduu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezíduu (-du-u) s. n.,
art. rezíduul; pl. rezíduurireziduu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REZÍDUU (‹
lat.,
fr.)
s. n. Restul rămas de la o operație de prelucrare fizică sau chimică a unui material brut (
ex. păcura, cenușa etc.). (
PEDOL.)
R. fix = conținutul total de săruri solubile din soluția solului, exprimat în procente sau în mg/100 g sol. ♦
Fig. Ceea ce este lipsit de valoare; inutil, inutilizabil.
reziduu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reziduu n. ceeace rămâne dintr’o substanță supusă unei acțiuni chimice.
reziduu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZÍDUU, reziduuri, s. n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ◊
Reziduuri furajere = deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează substanțe lichide. [
Pr.: -
du-u. —
Var.:
rezídiu s. n.] —
Din lat. residuum, fr. résidu.reziduŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*rezíduŭ n., pl.
duurĭ (lat.
residuum, d.
re-sídere, a se lăsa la fund, d.
sidere, a se așeza. V.
șed). Rămășiță, rest:
cenușa e reziduu arderiĭ lemnelor. Drojdie:
reziduu s´a depus la fund.