rezidual - explicat in DEX

rezidual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

rezidual (Dicționar de neologisme, 1986)
REZIDUÁL, -Ă adj. Care rămâne (ca reziduu). ◊ Apă reziduală = apă utilizată în procesele tehnologice, conținând anumite impurități sau substanțe toxice. [Pron. -du-al. / cf. it. residuale, fr. résiduel, engl. residual].

rezidual (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REZIDUÁL, -Ă adj. care rămâne (ca reziduu). ♦ delir ~ = idei delirante care rămân după o stare psihotică acută de tip confuzional. (< it. residuale, fr. résiduel)

rezidual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

rezidual (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] — Din fr. résiduel, it. residuale.