reziduar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZIDUÁR,-Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [
Pr.:
-du-ar] – Din
fr. résiduaire.reziduar (Dicționar de neologisme, 1986)REZIDUÁR, -Ă adj. Care formează reziduuri. [Pron.
-du-ar. / cf. fr.
résiduaire].
reziduar (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZIDUÁR, -Ă adj. care formează reziduuri. (< fr.
résiduaire)
reziduar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZIDÚAR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [
Pr.: -
du-ar] — Din
fr. résiduaire.