revoluțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVOLUȚIÚNE s. f. v. revoluție.revoluțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*revoluțiúne f. (lat.
revolutio, -ónis, d.
revólvere, -lútum, a învîrti înapoĭ; fr.
révolution. V.
boltă, circum- și
e-voluțiune).
Astr. Învîrtire în prejuru [!] altuĭ corp, mișcare circulară completă:
revoluțiunea pămîntuluĭ în prejuru soareluĭ se face în 365 de zile și vre-o 6 ore. Geol. Mare surpătură saŭ schimbare în scoarța pămîntuluĭ.
Geom. Mișcare presupusă a unuĭ plan în prejuru uneĭ laturĭ a luĭ p. a produce un solid.
Mec. Rotațiune, învîrtire în prejuru osiiĭ.
Fig. Mare schimbare în spirite, în lucrurĭ:
revoluțiune în arte. Mare răscoală,mare rebeliune, mare revoltă, sculare cu armele:
revoluțiunĭ aŭ fost: în Anglia la 1688, în Francia la 1789 (numită și
marea revoluțiune)
și la 1848, în Ardeal la 1784 (supt [!] Horea)
și la 1848 (supt Avram Iancu),
în România la 1821 (zavera)
și la 1848. – Ob.
revoluție (după rus.
revolĭúciĭa).
revoluțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revoluți(un)e f.
1. mișcare circulară completă:
Pământul își face revoluțiunea sa în jurul soarelui în 365 de zile și 6 ore; 2. se zice de schimbările geologice ale globului;
3. schimbare bruscă în arte, în opiniuni, în afacerile lumii;
4. se zice în special de o schimbare violentă în guvernul sau așezămintele unui Stat. V. Nume proprii.
revoluțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Revoluțiune f. Revoluțiunile cele mai cunoscute:
Revoluțiunea engleză, începută în 1642, marcată prin execuțiunea lui Carol I (1649) și care aduse alungarea definitivă a Stuarților (1688) și așezarea primului rege constituțional în persoana lui Guilom III;
Revoluțiunea ardeleană din 1783, sub Horia și Cloșca, pentru desființarea iobăgiei: după ce fu înecată în sânge, șerbirea se desființă în principiu de Iosif II în 1785;
Revoluțiunea franceză din 1789, transformare completă a instituțiunilor Franței: monarhia absolută fu înlocuită cu un regim reprezentativ, privilegiile fură desființate, egalitatea civilă și politică stabilită în principiu;
Revoluțiunea din 1821, V.
Zavera; Revoluțiunea din 1848 (în Ardeal), cu ocaziunea unirii Transilvaniei cu Ungaria: Avram Iancu se puse în fruntea Moților, cari răsculați și îndârjiți de grozăviile Ungurilor și Săcuilor, făcură din Ardeal un foc și un lac de sânge;
Revoluțiunea din Rusia la 1917, care resturnă regimul țarist și dinastia domnitoare;
Revoluțiunea germană din 1918, care a resturnat dinastia Hohenzollernilor;
Revoluțiunea greacă și
cea turcă din 1924 cari au înlocuit monarhia prin republică.
revoluțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVOLUȚIÚNE s. f. v. revoluție.