revolut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit.
2. (
Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din
fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.revolut (Dicționar de neologisme, 1986)REVOLÚT, -Ă adj. 1. Care și-a încheiat cursul, care s-a terminat; împlinit.
2. (
Bot.; despre unele părți ale plantelor) Întors în afară, în jos. [Cf. fr.
révolu, lat.
revolutus].
revolut (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVOLÚT, -Ă adj. 1. care și-a încheiat cursul; terminat. 2. (bot.; despre unele organe) răsucit în afară. (< fr.
révolu, lat.
revolutus)
revolut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revolút adj. m.,
pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúterevolut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit.
2. (
Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. — Din
fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. r i v o l u t o.