revoluție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. (
Fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia.
2. Schimbare bruscă și de obicei violentă a structurilor sociale, economice și politice ale unui regim dat.
3. (
Pop.) Răscoală, revoltă.
4. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ◊
Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere (manuale) cu producția bazată pe mașini.
II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊
Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită.
2. (
Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (
Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [
Var.: (
înv.)
revoluțiúne s. f.] – Din
fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.revoluție (Dicționar de neologisme, 1986)REVOLÚȚIE s.f. I. 1. Schimbare bruscă, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativă veche la o stare calitativă nouă, superioară.
2. Transformare radicală în raporturile social-economice și politice ale unei societăți și care constă în trecerea puterii politice din mâinile vechii clase dominante, în mâinile unei clase noi, precum și în sfărâmarea vechilor relații de producție și instaurarea unor relații de producție noi, corespunzătoare nivelului de dezvoltare a forțelor de producție.
3. (
Fig.) Schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă și totală. ♦ (
În ideologia marxistă)
Revoluție culturală = parte componentă a revoluției socialiste, cuprinzând schimbările pe care aceasta le aduce în planul moral-spiritual.
II. 1. Mișcare periodică a unui corp ceresc; timpul în care un corp ceresc parcurge întreaga sa orbită.
2. (
Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.
3. Schimbare geologică a scoarței terestre.
4. (
Fiz.) Mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă. ♦ Mișcare de rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [Gen.
-iei. / cf. fr.
révolution, lat.
revolutio].
revoluție (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVOLÚȚIE s. f. I. 1. (fil.) etapă a dezvoltării în care au loc transformări calitative profunde, schimbări radicale, esențiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurând realizarea progresului într-un ritm rapid. ♦ ~ socială = acțiune socială de transformare radicală calitativă a societății, prin care se realizează trecerea de la o formațiune inferioară la alta superioară; ~ culturală = proces de transformare radicală în domeniul ideologiei și culturii, care însoțește o revoluție socială. 2. ~ industrială = proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producției; ~ tehnico-științifică = proces contemporan care determină schimbări radicale în domeniul forțelor de producție, prin dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, prin perfecționarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă și totală. II. 1. mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul altuia. 2. (mat.) mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologică a scoarței terestre. 4. (fiz.) mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă. ◊ mișcare de rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. (< fr.
révolution, lat.
revolutio, germ.
Revolution)
revoluție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revolúție (-ți-e) s. f.,
art. revolúția (-ți-a), g.-d. art. revolúției; pl. revolúții, art. revolúțiile (-ți-i-)revoluție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REVOLÚȚIE (‹
lat.,
fr.)
s. f. I. 1. (
Pol.) Orice schimbare fundamentală a valorilor, instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. Gândirea contemporană despre
r. este dominată de ideile marxiste:
r. este mijlocul de înlocuire a claselor reacționare și de transferare a puterii unor clase progresiste. ◊
R. burgheză = revoluție socială care constă în înlocuirea puterii de stat a feudalilor cu cea a burgheziei.
R. de eliberare națională = formă specifică a revoluției, în colonii și în țările dependente, care are ca scop cucerirea independenței naționale, lichidarea dominației politice și economice străine.
2. R. industrială = proces de înlocuire radicală a producției manuale manufacturiere cu producție (
de fabrică) bazată pe folosirea în masă a mașinilor. A avut loc pentru prima dată în Anglia, în ultimele decenii ale
sec. 18 și începutul
sec. 19, ulterior în Franța, S.U.A., Germania, Japonia etc. În România s-a desfășurat mai târziu, încheindu-se în linii generale până la sfârșitul
sec. 19 și începutul
sec. 20.
R. i. a instaurat, în țările în care s-a înfăptuit, dominația marii producții capitaliste asupra micii producții de mărfuri, a pus temelia industrializării, a marcat victoria relațiilor de producție capitaliste asupra formelor de relații precapitaliste.
Revoluția științifică și tehnică contemporană = proces complex contemporan de dezvoltare accelerată, interdependentă a științei și tehnicii, în cadrul căreia știința se situează în fruntea progresului tehnic, salt calitativ în dezvoltarea procesului cunoașterii naturii și folosirea de către oameni a legilor ei.
R. științifică și tehnică reprezintă una dintre caracteristicile fundamentale ale epocii contemporane, care determină crearea unei baze tehnice materiale calitativ noi a societății. Se concretizează în descoperirile epocale și marile realizări teoretice în diferite ramuri ale științelor, obținute în special în
sec. 20, precum și în schimbările intervenite în domeniul tehnicii, ca urmare a materializării tehnice a descoperirilor științifice prin automatizarea activităților, introducerea și folosirea calculatoarelor electronice, stăpânirea și folosirea unor noi resurse energetice etc. Schimbările profunde intervenite în știință și tehnică constituie premisele unei noi revoluții industriale.
R. verde, ansamblu de acțiuni promovate de FAO și de Banca Mondială, începând din anii '60 ai
sec. 20, în scopul sporirii producției agricole, în special în țări din „lumea a treia” cu o creștere demografică importantă și un deficit cronic de alimente. A implicat modernizarea tehnicilor agricole prin utilizarea pe scară largă a irigațiilor, a îngrășămintelor și a produselor fito- și zoosanitare și îndeosebi obținerea de noi soiuri de plante și rase de animale de mare randament și mai bine adaptate la condițiile climatice din diferite zone ale globului. Deși s-au obținut unele succese spectaculoase (îndeosebi o creștere masivă a producției de orez în unele țări asiatice suprapopulate), în ultimul timp acest program a suscitat critici, deoarece duce la creșterea poluării mediului și la un consum ridicat de apă. În prezent se caută noi soluții, bazate pe principii ecologice.
3. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu.
4. (
Pop.) Răscoală, revoltă.
II. (
ASTR.) Mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul altui corp ceresc (
ex. r. Pământului în jurul Soarelui, a Lunii în jurul Pământului); denumirea de
r. se folosește în scopul de a distinge această mișcare de mișcarea de rotație a corpului ceresc în jurul unei axe care trece prin centrul său. ◊
Perioadă de r. = timpul în care un corp ceresc execută o
r. completă.
revoluție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți.
2. (
Pop.) Răscoală, revoltă.
3. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ◊
Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere (manuale) cu producția bazată pe mașini.
II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊
Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită.
2. (
Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (
Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [
Var.: (
înv.)
revoluțiune s. f.] — Din
fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.