revedea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVEDEÁ, revắd, vb. II.
1. Tranz. și
refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după oarecare vreme. ♦
Fig. A (se) vedea în amintire sau așa cum era odinioară, a(-și) evoca trecutul.
2. Tranz. A examina, a citi din nou un text scris; a revizui. –
Re1- +
vedea (după
fr. revoir).
revedea (Dicționar de neologisme, 1986)REVEDEÁ vb. II. 1. tr., refl. A (se) vedea din nou.
2. tr. A examina din nou, a revizui (un text, o compunere). [P.i.
revăd, conj.
-vádă. / după fr.
revoir].
revedea (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVEDEÁ vb. I. tr. refl. a (se) vedea din nou. II. tr. a examina din nou, a reviziui (un text). (după fr.
revoir)
revedea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revedeá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. revắd, 1
pl. revedém, 2
pl. revedéți; conj. prez. 3
să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzútrevedeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revedeà v.
1. a vedea iarăș;
2. a supune unei reviziuni:
a revedea o operă.revedea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVEDEÁ, revắd, vb. II.
1. Tranz. și
refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦
Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul.
2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. —
Pref. re- +
vedea (după
fr. revoir).