retușà - explicat in DEX

retușa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

retușa (Dicționar de neologisme, 1986)
RETUȘÁ vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumusețări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -șez, 3,6 -șează, 4 -șând. / < fr. retoucher].

retușa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETUȘÁ vb. tr. a face un retuș; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher)

retușa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
retușà v. 1. a îndrepta unele părți ale unui tablou; 2. fig. a corija în genere (= fr. retoucher).

retușa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. — Din fr. retoucher.