retroversiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETROVERSIÚNE1, retroversiuni, s. f. Traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus. ♦ Traducere a unui text din limba natală într-o limbă străină. [
Pr.:
-si-u-] – Din
germ. Retroversion.retroversiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETROVERSIÚNE2 s. f. v. retroversie.retroversiune (Dicționar de neologisme, 1986)RETROVERSIÚNE s.f. 1. Retraducere a unui text în limba din care a fost tradus.
2. V.
retroversie [în DN]. [Cf. fr.
rétroversion, it.
retroversione < lat.
retro – înapoi,
versum <
vertere – a întoarce].
retroversiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETROVERSIÚNE s. f. 1. retraducere a unui text în limba din care a fost tradus. 2. traducere din limba maternă într-o limbă străină. (< germ.
Retroversion)
retroversiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retroversiúne (re-tro-, -si-u-) s. f.,
g.-d. art. retroversiúnii; pl. retroversiúniretroversiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETROVERSIÚNE1, retroversiuni, S. f. Traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus. ♦ Traducere a unui text din1 limba natală într-o limbă străină. [
Pr.:
-si-u-] — Din
germ. Retroversion.retroversiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETROVERSIÚNE2 s. f. v. retroversie.