retrovizor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETROVIZÓR, retrovizoare, s. n. Oglindă mobilă fixată la autovehicule în așa fel încât să permită conducătorului auto să vadă ce se petrece în spatele vehiculului. – Din
fr. rétroviseur.retrovizor (Dicționar de neologisme, 1986)RETROVIZÓR s.n. Oglindă care permite conducătorului unui (auto)vehicul să vadă în spate. [Cf. fr.
retroviseur < lat.
retro – înapoi,
visum <
videre – a vedea].
retrovizor (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETROVIZÓR s. n. oglindă care permite conducătorului unui (auto)vehicul să vadă în spate. (< fr.
rétroviseur)
retrovizor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)retrovizór (re-tro-) s. n.,
pl. retrovizoáreretrovizor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETROVIZÓR, retrovizoare, s. n. Oglindă mobilă fixată la autovehicule care permite conducătorului auto să vadă ce se petrece în spatele vehiculului. — Din
fr. rétroviseur.