returna - explicat in DEX

returna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Re¹- + turna¹.

returna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETURNÁ², returnéz, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Re¹- + turna².

returna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETURNÁ³, returnéz, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

returna (Dicționar de neologisme, 1986)
RETURNÁ vb. I. tr. A trimite înapoi, îndărăt; a înapoia. [< fr. retourner].

returna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETURNÁ¹ vb. tr. a turna din nou o formă, o piesă. (< re¹- + turna)

returna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETURNÁ² vb. tr. a turna din nou un film. (< re¹- + turna)

returna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETURNÁ³ vb. tr. a trimite înapoi. (< fr. retourner)

returna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. — Pref. re- + turna¹.