returnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETURNÁRE1, returnări, s. f. Acțiunea de
a returna1 și rezultatul ei. –
V. returna1.returnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETURNÁRE2, returnări, s. f. Acțiunea de a
returna2. –
V. returna2.returnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETURNÁRE3, returnări, s. f. Acțiunea de a
returna3; înapoiere. –
V. returna3.returnare (Dicționar de neologisme, 1986)RETURNÁRE s.f. Acțiunea de a returna și rezultatul ei; înapoiere. [<
returna].
returnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETURNÁRE1, returnări, s.f, Acțiunea de
a returna1 și rezultatul ei. —
V. returna1.returnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETURNÁRE2, returnări, s. f. Acțiunea de
a returna2. —
V. returna2.returnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETURNÁRE3, returnări, s. f. Acțiunea de
a returna3; înapoiere. —
V. returna3.