retușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și
f. 1. Persoană care retușează fotografiile într-un atelier.
2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din
fr. retoucher.retușor (Dicționar de neologisme, 1986)RETUȘÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care retușează fotografiile într-un atelier. ♦ Cel care face retușuri la confecții. [< fr.
retoucheur].
retușor (Marele dicționar de neologisme, 2000)RETUȘÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. cel care face retușuri la confecții. ◊ (poligr.) muncitor care execută operația de retuș. (< fr.
retoucheur)
retușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*retușór s. m.,
pl. retușóriretușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și
f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic.
2. Persoană care face retușuri la confecții. — Din
fr. retoucher.