retuș - explicat in DEX

retuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice etc.; retușare. – Din fr. retouche.

retuș (Dicționar de neologisme, 1986)
RETÚȘ s.n. Îndreptare, corectare; retușare. [< fr. retouche].

retuș (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETÚȘ s. n. corectare a unei picturi, fotografii, piese tehnice etc. ◊ (poligr.) corectură pe originalele negative, diapozitive și pozitive fotografice, ca și pe forma de tipar în faze intermediare de realizare, pentru tipărire. (< fr. retouche)

retuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retúș s. n., pl. retúșuri

retuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETÚȘ, retușuri, s. f. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. — Din fr. retouche.