retroactiv - explicat in DEX

retroactiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

retroactiv (Dicționar de neologisme, 1986)
RETROACTÍV, -Ă adj. Care are efect și pentru ceea ce s-a petrecut în trecut; (spec.; despre legi) care se aplică și pentru fapte din trecut. [Pron. -tro-ac-. / < fr. rétroactif, it. rettroattivo, cf. lat. retroagere – a face înapoi].

retroactiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RETROACTÍV, -Ă adj. care se aplică și unor fapte din trecut. (< fr. rétroactif)

retroactiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*retroactív, -ă adj. (lat. retro, înapoĭ, și activ saŭ de la lat. retroactus, dat înapoĭ; fr. rétroactiv). Care lucrează asupra trecutuluĭ: legea n´are putere retroactivă. Adv. În mod retroactiv.

retroactiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
retroactiv a. care lucrează asupra trecutului: legea n’are putere retroactivă.

retroactiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] — Din fr. rétroactif.